Substantiv

• distanță de la nivelul pământului (sau de la un nivel orizontal) până la un punct situat deasupra lui; dimensiune a unui lucru sau a unei ființe, măsurată de la bază până la partea cea mai ridicată.
• (mat.) perpendiculară dusă din vârful anumitor corpuri sau figuri geometrice pe bază.
• punct ridicat deasupra nivelului pământului; (p.ext.) (la pl.) cer.
• vârf, culme, înălțătură.
• numărul de vibrații pe secundă ale unui sunet.
• calitate a unei voci, a unui instrument etc. de a cânta note înalte.
• (fig.) stare de superioritate intelectuală, morală etc.
• grad, rang (înalt); (p.ext.) prețuire.
• (înv.; urmat de un pronume posesiv) termen de adresare către o persoană cu funcție importantă.

Cuvinte derivate

• semiînălțime

Expresii

• A fi la înălțimea cerută (sau dorită, așteptată etc.) = a se prezenta așa cum cere situația

Substantiv

• perpendiculară dusă pe mijlocul unui segment de dreaptă; locul geometric al punctelor situate într-un plan, egal depărtate de capetele unui segment de dreaptă.
• persoană, guvern etc. care mijlocește o înțelegere între două părți (adverse), care face un act de mediație; mijlocitoare, intermediară.

Cuvinte compuse

• plan mediator