Substantiv- (zool.) (Mus, mai ales Mus musculus) animal mic din ordinul rozătoarelor, de culoare cenușiu-închis, cu botul ascuțit și cu coada lungă și subțire.
Sinonime- 1: (zool.) (reg.) paruș, șoacăț
Cuvinte derivate- șorecie
- șoreciu
- șoriceasă
- șoricel
- șoricesc
- șoricește
- șoricime
- șoricioaică
- șoricuț
- șoricaș
Cuvinte compuse- șoarece-alunar
- șoarece-bălțat
- șoarece-chior
- șoarece-de-apă
- șoarece de bibliotecă
- șoarece de birou
- șoarece-de-câmp
- șoarece-de-mare
- șoarece-de-pădure
- urechea-șoarecelui
Cuvinte apropiate- șoricar
- șoricări
- șoricărime
- șoricărie
- șoricărire
- șoricărit
Expresii- (A nu scăpa) nici în gaură (sau nici în bortă) de șoarece = (a nu se putea salva) nici în cea mai ferită ascunzătoare
- A se juca (cu cineva) ca mâța (sau ca pisica) cu șoarecele = a-și bate joc de cineva, ținându-l într-o situație incertă
- A trăi (sau a se iubi, a se avea) ca mâța (sau ca pisica) cu șoarecele = se spune despre două persoane care nu se pot suferi, care se ceartă întruna
- I-au mas șoarecii în pântece (sau burtă) = se spune despre un om foarte flămând
- În gaură (sau în bortă) de șoarece = în cea mai ferită, mai dosnică ascunzătoare, în gaură de șarpe
| Substantiv- (zool.) (Rattus norvegicus) mamifer rozător omnivor din familia muridelor, mai mare decât șoarecele, cu coada lungă acoperită cu solzi în formă de inele, care trăiește în jurul locuințelor, hambarelor, depozitelor etc., provocând mari stricăciuni.
- (fig.; peior.) persoană demnă de dispreț.
- (fig.; peior.) persoană rapace.
Sinonime- Rattus norvegicus: (zool.) guzgan, (reg.) cloțan, mițorgan, potcan, șoacăț
- Mus decumanus: (zool.) guzgan, (reg.) chițcan, chițoran, cloțan, gherlan, ghiorțan, grivan, guz, hârciog, hârț, lostun, mioarcă, miogârțan, mitorlan, mițorgan, pășoi, pință, pâțoc, popândău, popânzac, poponeț, poțoc, sobol, spurc, șoacăț, șomâc, țușcan, zezeran
Cuvinte compuse- șobolan-de-apă
- șobolan-de-casă
- șobolan-moscat
- șobolan-negru
Cuvinte apropiate |
Comentarii: