Substantiv

• piesă de metal, de material plastic, de cauciuc etc., de formă cilindrică și goală în interior, cu lungime mare în raport cu diametrul ei exterior, realizată prin deformare plastică, prin turnare sau prin sudură și având numeroase întrebuințări.
• (la armele de foc) cilindru de oțel prin care trece proiectilul.
• tub cilindric sau conic, folosit în întreprinderile textile ca suport pentru înfășurarea firelor.

Cuvinte derivate

• țevar
• țevișoară
• țevos
• țevui
• țevărie

Cuvinte compuse

• țeavă de extracție

Substantiv

• piesă de formă cilindrică, din metal, sticlă, cauciuc etc., goală în interior, cu diametre și lungimi diferite, întrebuințată de obicei pentru scurgeri, transporturi sau păstrare de lichide sau gaze.
• sistem tehnic având o carcasă în formă de tub; (spec.) corp tubular în care se introduc unele conducte electrice în clădiri.
• (la unele instrumente muzicale) țeavă care produce sunete de diferite tonalități (în funcție de lungimea și diametrul piesei respective) când trece un curent de aer prin ea.
• înveliș cilindric din metal sau din carton, în care se află explozibilul și proiectilul unei arme de foc.
• recipient subțire din metal, în care se țin diferite paste alimentare sau preparate cosmetice și medicale.
• canal natural care intră în componența unor aparate sau organe animale și vegetale și prin care circulă hrană, aer etc.

Cuvinte derivate

• tubare
• tubuleț
• tubușor

Cuvinte compuse

• tub electronic
• tub fonator