Substantiv

• acțiunea de a (se) abate și rezultatul ei.
• (jur.) încălcare a unei dispoziții cu caracter administrativ sau disciplinar.
• diferența dintre valoarea efectivă sau valoarea-limită admisă a unei mărimi și valoarea ei nominală.
• (tehn.) diferența dintre valoarea reală și cea proiectată a unei piese.

Sinonime

• 1: deviere
• 2: culpabilitate, culpă

Cuvinte apropiate

• abate
• abătător
• abătut

Expresii

• Abatere de la regulă = excepție

Substantiv

• faptul de a tolera; îngăduință, indulgență.
• obișnuință sau dispoziție pe care o are organismul de a suporta anumite medicamente, substanțe, condiții de mediu etc.
• abatere admisă de la dimensiunea, greutatea, calitatea etc. prevăzută pentru un anumit produs.
• (tehn.) diferență dintre dimensiunea maximă și minimă admisă în prelucrarea unui anumit material și valoarea nominală a acestei dimensiuni.

Cuvinte compuse

• casă de toleranță