Substantiv

• îndemânare, iscusință, pricepere, dibăcie.
• (la pl.) șmecherii, șiretlicuri.

Sinonime

• 1: îndemânare, pricepere

Antonime

• 1: inabilitate, stângăcie

Cuvinte apropiate

• abil
• abilita
• abilitare
• abilitat
• abilitațiune

Substantiv

• capacitate a cuiva de a se pronunța asupra unui lucru, pe temeiul unei cunoașteri adânci a problemei în discuție; capacitate a unei autorități, a unui funcționar etc. de a exercita anumite atribuții.

Expresii

• A fi de competența cuiva = a intra în atribuțiile cuiva
• A-și declina competența = a se declara lipsit de autoritate (legală) sau fără pregătirea necesară pentru a judeca o chestiune sau pentru a se pronunța într-o problemă