Substantiv

• prima școală filozofică, înființată de Platon la Atena, care își ținea întrunirile în grădinile consacrate eroului Akademos.
• societate de învățați, de literați, de artiști etc. creată pentru dezvoltarea științelor și a artelor; înaltă instituție culturală care reunește pe cei mai de seamă savanți și artiști.
• școală de învățământ superior.

Cuvinte derivate

• academic
• academician
• academism
• academist
• academiza
• academizant
• academizare
• academizat

Cuvinte compuse

• Academia de Studii Social-politice
• Academia Diplomatică Internațională
• Academia Domnească din București
• Academia Internațională de Astronautică
• Academia Mihăileană
• Academia Platonică
• Academia Platonică din Florența
• Academia Română
• Academia Spațială Europeană
• Academia Vasiliană
• Academie de Muzică

Cuvinte apropiate

• liceu
• școală
• universitate

Expresii

• A avea academie/acioală/activ/capital/catastif/cearșaf/jurnal/listă/patalama/salbă = a avea multe condamnări penale, a avea un cazier bogat

Exemple

• Istoric: tradițiile academice datează încă din antichitate . Academiile au luat ființă în a doua jumătate a sec. 15 în Italia, iar primele academii naționale au fost: Academia Franceză, 1635; Societatea Regală din Londra, 1662; Societatea de Științe din Berlin, 1700; Academia de Științe din Petersburg, 1725.
• Academie economică.

Substantiv

• capacitate, posibilitate, însușire morală sau intelectuală a cuiva; aptitudine.
• însușire, capacitate pe care o are un fenomen, un obiect, un sistem etc. de a acționa, a se dezvolta, a realiza ceva.
• unitate didactică și administrativă în cadrul unei instituții de învățământ superior, condusă de un decan și cuprinzând un ansamblu de discipline înrudite între ele, pentru pregătirea studenților și a doctoranzilor într-un anumit domeniu de specialitate.