Substantiv

• amestec de gaze care alcătuiesc straturile inferioare ale atmosferei și care este absolut necesar vietăților aerobe.
• văzduh, atmosferă.
• înfățișare, aspect, expresie.
• (bis.) bucată de stofă sau de pânză, de obicei pictată sau țesută cu imaginea lui Cristos mort, cu care se acoperă vasele liturgice.
• epitaf.

Sinonime

• 1: văzduh, climă
• 3: fizionomie
• 4: (bis.) epitaf, (pop.) pocrovăț

Cuvinte derivate

• aera
• aerare
• aereală
• aerel
• aeresc
• aerian
• aeriseală
• aerisi
• aerisire
• aeronaut
• aeroplan
• aeros

Cuvinte compuse

• aer comprimat
• aer condiționat
• aer lichid

Expresii

• A lua aer = a ieși din casă pentru a respira aer curat
• A fi (sau a se simți) ceva în aer = a exista semne că se pregătește ceva (în ascuns)
• A fi (sau a rămâne) în aer = a se afla într-o situație critică, a nu avea nici o perspectivă
• A avea aerul că... (sau să...) = a da impresia că...
• A-și da (sau a-și lua) aere = a lua o atitudine de superioritate; a se îngâmfa, a se făli

Exemple

• Aer curat.
• Ai un aer răutăcios.

Substantiv

• (chim.) element chimic, gaz incolor, inodor și insipid, care intră în compoziția aerului atmosferic în proporție de 80% și element esențial al țesuturilor vegetale și animale, cu numărul atomic 7 și simbol N.
• (defectiv de plural) gaz care conține azot.

Sinonime

• 1-2: (chim.) nitrogen

Cuvinte derivate

• azothidric

Cuvinte apropiate

• azotat
• azotemic
• azotemie
• azotic
• azotil
• azotimetru
• azotiperită
• azotit, azotită
• azotobacter
• azotobacterian
• azotobacterie
• azotobacterin
• azotofil
• azotogen
• azotometru
• azotos
• azotură
• azoturie