Substantiv

• amestec de gaze care alcătuiesc straturile inferioare ale atmosferei și care este absolut necesar vietăților aerobe.
• văzduh, atmosferă.
• înfățișare, aspect, expresie.
• (bis.) bucată de stofă sau de pânză, de obicei pictată sau țesută cu imaginea lui Cristos mort, cu care se acoperă vasele liturgice.
• epitaf.

Sinonime

• 1: văzduh, climă
• 3: fizionomie
• 4: (bis.) epitaf, (pop.) pocrovăț

Cuvinte derivate

• aera
• aerare
• aereală
• aerel
• aeresc
• aerian
• aeriseală
• aerisi
• aerisire
• aeronaut
• aeroplan
• aeros

Cuvinte compuse

• aer comprimat
• aer condiționat
• aer lichid

Expresii

• A lua aer = a ieși din casă pentru a respira aer curat
• A fi (sau a se simți) ceva în aer = a exista semne că se pregătește ceva (în ascuns)
• A fi (sau a rămâne) în aer = a se afla într-o situație critică, a nu avea nici o perspectivă
• A avea aerul că... (sau să...) = a da impresia că...
• A-și da (sau a-și lua) aere = a lua o atitudine de superioritate; a se îngâmfa, a se făli

Exemple

• Aer curat.
• Ai un aer răutăcios.

Substantiv

• (chim.) element chimic, gaz incolor, inodor, insipid, care reprezintă o cincime din aerul atmosferic (fiind indispensabil în procesul respirației și al arderii) și care, în combinație cu hidrogenul, formează apa, utilizat în industrie, în tehnică, în medicină etc., cu numărul atomic 8 și simbolul O.
• (p.ext.) atom de oxigen
• (chim.) gaz care conține oxigen.

Cuvinte derivate

• oxigena
• oxigenare
• oxigenat
• oxigenator

Cuvinte compuse

• inhalator de oxigen
• instalație de oxigen
• mască de oxigen

Cuvinte apropiate

• oxid
• oxidat
• oxigenoterapie
• oxigenotropism