Substantiv

• acțiunea de a (se) alătura și rezultatul ei.

Sinonime

• (livr.) juxtapunere

Cuvinte apropiate

• alătura

Substantiv

• acțiunea de a subordona și rezultatul ei; dependență.
• (log.) raport de concordanță între două noțiuni, de la noțiunea subordonată speciei la noțiunea gen.
• raport sintactic între două elemente lingvistice (cuvinte, construcții, propoziții), dintre care unul depinde din punct de vedere gramatical de celălalt.
• raport de ierarhie între organele puterii de stat sau între cele ale administrației de stat, ori între acestea și organele puterii care le-au ales, în temeiul căruia organul superior îndrumează și controlează activitatea organului inferior.

Cuvinte derivate

• insubordonare