Substantiv

• aliaj de cupru și zinc, galben-auriu, maleabil, ductil, ușor de prelucrat, cu numeroase și variate întrebuințări în industrie.
• (la pl.) obiecte de alamă; alămărie.
• (la pl.) instrumente muzicale de suflat din alamă.

Sinonime

• 1: (reg.) (prin Ban.) mesing
• 2: (la pl.) alămărie

Cuvinte derivate

• alămar
• alămărie
• alămi
• alămiu

Substantiv

• metal de culoare roșiatică, extrem de maleabil, de ductil și foarte bun conductor electric; cupru.
• (la pl.) obiecte făcute din aramă.

Sinonime

• 1: cupru

Cuvinte derivate

• arămar
• arămeasă
• arămi
• arămiu
• arămărie

Expresii

• A-și da arama pe față = a-și arăta adevăratul caracter (nemairespectând conveniențele sociale, politețea)