Substantiv

• aliaj de cupru și zinc, galben-auriu, maleabil, ductil, ușor de prelucrat, cu numeroase și variate întrebuințări în industrie.
• (la pl.) obiecte de alamă; alămărie.
• (la pl.) instrumente muzicale de suflat din alamă.

Sinonime

• 1: (reg.) (prin Ban.) mesing
• 2: (la pl.) alămărie

Cuvinte derivate

• alămar
• alămărie
• alămi
• alămiu

Substantiv

• (chim.) element chimic, metal prețios, de culoare galbenă, strălucitoare, foarte maleabil și ductil, folosit pentru a fabrica obiecte de podoabă, de artă, monede (servind din această cauză și ca etalon al valorii), cu numărul atomic 79 și simbolul Au.
• (defectiv de plural) mineral care conține aur.
• (p.ext.) bani, avere, bogăție; (fig.) belșug.
• (fig.) lucru valoros, prețios.

Sinonime

• 3: avere, bani, belșug, bogăție

Cuvinte compuse

• aur alb
• aur negru
• aur verde
• epocă de aur
• gură de aur
• nuntă de aur

Cuvinte derivate

• aurar, aurăreasă
• aurată
• aurărime
• aurărie
• aureală
• aurel
• auri
• aurică
• aurifer
• aurire
• aurit
• auritură
• auriu
• auros

Cuvinte apropiate

• auramină
• auranță
• Aurelian
• Aureliu
• aureomicină
• aureus
• auri-, auro-
• auric
• aurină
• auripigment
• aurolac
• aurolit

Expresii

• (fam.) A-i fi gura (sau a avea gura) de aur = se zice despre cineva care prevede cuiva împlinirea unor lucruri favorabile
• A înota în aur = a fi foarte bogat

Exemple

• Inel de aur.