Substantiv

• una dintre culorile fundamentale ale spectruluilui luminii, situată între verde și indigo.

Cuvinte compuse

• albastru de metilen
• albastru de Prusia / albastru de Berlin

Exemple

• culoarea albastru:

Adjectiv

• de culoarea cerului senin.
• (fig.) melancolic, trist.

Sinonime

• (Olt.) turchez

Cuvinte derivate

• albăstrel
• albăstrea
• albăstreală
• albăstri
• albăstrime
• albăstriță
• albăstrior
• albăstriu
• albăstrui

Expresii

• Inimă-albastră = a) suflet trist, p. ext. tristețe, jale; b) necaz, mânie, furie
• Cu (sau de) sânge albastru = de neam mare, ales; nobil
• (fam.) E (cam) albastru = e (cam) rău, (cam) neplăcut, situația e (cam) dificilă

Exemple

• Culoarea albastră.

Adjectiv

• (și s.n.) albastru-închis.