Substantiv

• fiecare dintre persoanele legate printr-un sentiment de simpatie, stimă și atașament reciproc.

Sinonime

• prieten

Antonime

• dușman, inamic, vrăjmaș, potrivnic

Cuvinte derivate

• amicabil
• amical
• amică
• amicie sau amiciție
• inamic sau inimic
• inimiciție

Substantiv

• persoană de care cineva este legat printr-o afecțiune deosebită, bazată pe încredere și stimă reciprocă, pe idei sau principii comune.
• (folosit și ca termen de adresare) fiecare dintre persoanele (sau colectivitățile) legate printr-un sentiment de simpatie, stimă și atașament reciproc.

Sinonime

• 1-2: amic, iubit, (pop.) fârtat, (reg.) ortac, (înv.) libovnic, prietnic, soț, asociat, părtaș, tovarăș

Antonime

• dușman, adversar, inamic, potrivnic, vrăjmaș, neprieten

Cuvinte derivate

• împrieteni
• împrietenire
• împrietenit
• prietenă
• prietenește
• prietenesc
• prietenos
• prietenie
• prieteșug

Expresii

• Prieten de nădejde = persoană în care ai multă incredere și pe care te poți baza în orice situație
• Prietenul la nevoie se cunoaște = prietenii adevărați sunt alături de tine și la bine, dar mai ales la rău