Substantiv

• sentiment, de obicei durabil, propriu relațiilor dintre amici.

Sinonime

• prietenie, (înv. și reg.) amicie, (reg.) fârtăție

Antonime

• dușmănie, inimiciție, ostilitate, vrajbă, vrăjmășie

Cuvinte derivate

• amic, amică
• amicabil
• amical
• amicie
• inamic sau inimic
• inimiciție

Substantiv

• sentiment de simpatie, de stimă, de respect, de atașament reciproc care leagă două persoane; legătură care se stabilește între persoane, pe baza acestor sentimente.
• atitudine plină de bunăvoință, prietenoasă față de cineva.
• legătură între grupuri sociale, între popoare, între țări bazată pe aspirații, năzuințe, interese comune.

Sinonime

• 1: amiciție, (înv. și pop.) prieteșug, (înv. și reg.) amicie, (reg.) fârtăție, ortăcie, (înv.) prietnicie
• 2-3: amabilitate, atenție, bunăvoință, solicitudine

Antonime

• dușmănie, inimiciție, ostilitate, vrajbă, vrăjmășie

Cuvinte derivate

• împrieteni
• împrietenire
• împrietenit
• prieten, prietenă
• prietenește
• prietenesc
• prietenos
• prieteșug

Exemple

• O prietenie durabilă.
• Ne-a arătat multă prietenie.
• Prietenia dintre țările lumii.