Substantiv

• acțiune făcută la o instanță judecătorească superioară, spre a obține anularea unei sentințe date de o instanță inferioară și judecarea în fond a procesului.
• citire cu glas tare a numelor unor persoane dintr-un colectiv, spre a verifica prezența lor într-un anumit loc.
• chemare scrisă sau orală adresată maselor, unei colectivități etc.
• cerere, rugăminte.
• producerea unui semnal sonor sau luminos prin care se marchează cererea de a stabili o legătură telefonică sau telegrafică.

Sinonime

• 1: chemare
• 2: (pop.) strigare, cerere

Cuvinte derivate

• apela
• apelabil
• apelant
• apelativ
• apelațiune, apelație

Cuvinte compuse

• curte de apel

Substantiv

• cale de atac prin care se face opunere la executarea unei hotărâri (judecătorești) sau prin care se cere anularea ei; (concr.) act întocmit în acest scop.
• plângere îndreptată către un organ ierarhic superior împotriva actelor ilegale (sau considerate nedrepte) comise de organul ierarhic inferior, fapt pentru care se solicită revizuirea sau anularea hotărârii respective.