Substantiv

• acțiune făcută la o instanță judecătorească superioară, spre a obține anularea unei sentințe date de o instanță inferioară și judecarea în fond a procesului.
• citire cu glas tare a numelor unor persoane dintr-un colectiv, spre a verifica prezența lor într-un anumit loc.
• chemare scrisă sau orală adresată maselor, unei colectivități etc.
• cerere, rugăminte.
• producerea unui semnal sonor sau luminos prin care se marchează cererea de a stabili o legătură telefonică sau telegrafică.

Sinonime

• 1: chemare
• 2: (pop.) strigare, cerere

Cuvinte derivate

• apela
• apelabil
• apelant
• apelativ
• apelațiune, apelație

Cuvinte compuse

• curte de apel

Substantiv

• (jur.) cale de atac prin care se cere unei instanțe superioare să verifice legalitatea și temeinicia unei hotărâri judecătorești nedefinitive, în vederea anulării sau modificării ei.
• (rar) referire, recurgere.

Sinonime

• 1: apel
• 2: recurgere

Cuvinte apropiate

• recurge
• recurgere

Expresii

• A avea recurs la = a avea acces la..., a recurge la...

Verb

• forma de perfect participiu pentru recurge.
• (català)