Substantiv

• acțiunea de a argumenta și rezultatul ei; totalitatea argumentelor aduse în sprijinul unei afirmații; argumentație.

Substantiv

• dovedire, pe bază de argumente și de exemple concrete, a realității unui fapt; demonstrare, argumentare.
• șir de calcule, de raționamente etc. prin care se dovedește adevărul unei teoreme sau conținutul unei formule.
• procedeu de adâncire deductivă a adevărului unui enunț.
• manifestație publică cu caracter politic-social.
• exteriorizare a unui sentiment.

Cuvinte compuse

• demonstrație de forță