Substantiv

• (zool.) (Erinaceus europaeus) animal mamifer insectivor, cu botul ascuțit și corpul gros, acoperit cu țepi.
• (tehn.) instrument cu care se îndepărtează crusta depusă pe pereții unor canale.
• (mil.) element de baraj împotriva tancurilor sau infanteriei, alcătuit din pari sau grinzi metalice dispuse cruciș.

Cuvinte derivate

• aricioaică

Cuvinte compuse

• arici-de-mare
• capul-ariciului

Cuvinte apropiate

• echinidă
• echiniform
• echino-, echini-
• echinoderm

Expresii

• Zbârlit ca un arici = supărăcios, ursuz
• (fam.) I-a spus ariciul la ureche = a presimțit, a bănuit

Verb

• (v.refl.) a se îmbolnăvi de ariceală.

Cuvinte derivate

• ariceală
• aricire
• aricit

Verb

• forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru arici.

Substantiv

• femela ariciului.