Substantiv

• cal mascul necastrat; (p.ext.) cal falnic, mândru, iute.

Cuvinte derivate

• armăsăraș
• armăsăruș

Substantiv

• (zool.) (Equus caballus) animal domestic erbivor, cu copita nedespicată, folosit la călărie și la tracțiune; (p.restr.) armăsar castrat.
• (p.ext.) nume dat unor aparate sau piese asemănătoare cu un cal.

Sinonime

• 1: (zool.) cabalină, (pop. și depr.) mărțână

Cuvinte derivate

• căiesc
• căișor
• căluș
• călușar
• călușăresc
• călușel
• căluț

Cuvinte compuse

• cal-de-mare
• cal-putere
• calul-dracului, calul-popii, cal-turtit, cal-de-apă

Cuvinte apropiate

• cabalin
• cabalină
• cavalin
• cavaler
• cavaleresc
• cavalerie
• cavalerime
• cavalerism
• cavalerist
• călare
• călăreț
• călări
• călărie
• călărire
• călărit
• călător

Expresii

• A cunoaște ca pe un cal breaz = a cunoaște foarte bine pe cineva
• A face (sau a ajunge) din cal măgar = a face să ajungă (sau a ajunge) într-o situație mai rea de cum a fost
• A fi (sau a ajunge) cal de poștă = a fi întrebuințat la toate; a alerga mult
• A-și juca calul = a-și face mendrele
• A visa (sau a vedea, a spune) cai verzi (pe pereți) = a-și închipui (sau a spune) lucruri imposibile, de necrezut
• Cal de bătaie = a) persoană hărțuită, muncită de toți; b) problemă de care se ocupă multă lume și care revine mereu pe primul plan
• Calul are patru picioare și tot se poticnește = pot greși și cei deștepți
• Calul bun se vinde din grajd= lucrul bun nu are nevoie de reclamă
• Calul de dar nu se caută la dinți (sau în gură) = lucrurile primite în dar se iau așa cum sunt, fără să se mai țină seama de defecte
• Calul dracului = femeie bătrână și rea; vrăjitoare
• Calul râios găsește copacul scorțos = cine se aseamănă, se adună
• La Paștele cailor = niciodată
• O alergătură (sau o fugă) de cal = o distanță (destul de) mică
• Vrei, calule, orz? = nu e nevoie să mai întrebi când vrei să-i faci cuiva bine

Exemple

• Cal pursânge.
• Cal șarg.