Substantiv

• faptul de a (se) asemăna; analogie, similitudine.
• (mat.) corespondență între punctele a două figuri în care raportul lungimilor segmentelor omoloage este constant.

Substantiv

• față, obraz, figură.
• expresie a feței; fizionomie.
• înfățișarea sau aspectul unei ființe.
• persoană; ființă.
• imagine, înfățișare a unei ființe sau a unui obiect, redată prin desen, pictură, sculptură etc.
• fel, mod, gen.
• (rar) modalitate, posibilitate.
• (reg.) încercare (de a găsi o soluție).

Cuvinte derivate

• chipos
• chipușor
• închipui
• întruchipa

Cuvinte compuse

• chip cioplit

Expresii

• Nu e chip să... = nu se poate, imposibil să..
• A nu avea (nici un) chip (să...) = a nu avea posibilitatea, a nu putea (să...)
• (pop.) A afla chip (și cale) = a găsi un mijloc eficace, o soluție
• Cu chip să... = ca să..., pentru ca să..., având intenția să..
• Cu chip că... = sub pretext că..., sub aparența că..

Exemple

• Un chip oval.
• Un chip trist.
• Avea chip omenesc.
• A văzut acolo multe chipuri.
• Scrie într-un chip original.

Adverb

• (la pl. art.; pop.) vorba vine, cică.
• la drept vorbind, nu-i vorbă; ba chiar.