Substantiv

• adept al ateismului; persoană care neagă existența lui Dumnezeu și a oricărei divinități.

Cuvinte derivate

• atee

Substantiv

• persoană care se închină zeilor sau idolilor; idolatru; (p.ext.) nume dat de creștini celor care sunt de altă religie decât cea creștină sau care nu are nici o religie; (p.restr.) turc, mahomedan.
• persoană care se abate de la dogmele religiei (creștine); eretic.
• (fig.) om rău la suflet, crud, nemilos.

Cuvinte derivate

• pângări
• păgânesc
• păgânește
• păgâni
• păgânie
• păgânime
• păgânism
• păgână
• păgânătate

Adjectiv

• care aparține unei religii politeiste sau cultului civilizației antice greco-romane sau care se referă la antichitatea greco-romană; (p.restr.) turcesc.
• pătimaș, sălbatic, cumplit.