Substantiv

• persoană care ascultă un curs, o conferință, un concert; ascultător, auzitor.

Cuvinte derivate

• audia
• auditoare

Adjectiv

• care ascultă un curs, o conferință, un concert; ascultător, auzitor.

Substantiv

• (în roma antică) magistrat care avea misiunea de a face recensământul persoanelor și al averilor și de a supraveghea moravurile publice.
• (în unele state) persoană aleasă de adunarea generală a unei societăți comerciale pentru a face verificarea conturilor prezentate de administrator.
• persoană care verifică gestiunea unei întreprinderi, a unei bănci etc.
• persoană însărcinată să asigure secretele de stat; persoană însărcinată cu cenzura.