Substantiv

• drept (al unui stat, al unei regiuni, al unei naționalități sau al unei minorități naționale etc.) de a se administra singur, în cadrul unui stat condus de o putere centrală.
• situație a celui care nu depinde de nimeni, care are deplină libertate în acțiunile sale.
• distanța maximă până la care se poate deplasa un avion, o navă, un vehicul, fără a avea nevoie să se aprovizioneze cu combustibil.

Substantiv

• situație a unui stat sau a unui popor care se bucură de suveranitate națională; stare de neatârnare și drept de a rezolva liber (cu respectarea drepturilor altor state și a principiilor dreptului internațional) problemele sale interne și externe, fără amestec din afară.
• situație a unei persoane care judecă lucrurile și acționează în mod independent, neinfluențată de alții.

Sinonime

• 1-2: libertate, neatârnare, suveranitate, (înv. și pop.) slobozenie, (înv. și reg.) slobozie, (înv.) nedependență, volnicie; autocefalie

Antonime

• atârnare, dependență

Cuvinte derivate

• independent

Cuvinte apropiate

• dependent

Exemple

• Independența unui stat.