Substantiv

• folos mai mare pe care îl obține cineva (în raport cu altul).
• favoare, privilegiu de care se bucură cineva sau ceva.
• superioritate (a cuiva sau ceva față de altcineva sau altceva) bazată pe o situație, pe o împrejurare favorabilă.

Substantiv

• câștig, profit sau folos pe care-l are cineva din ceva; profit financiar al unei întreprinderi, reprezentând diferența dintre veniturile realizate și cheltuielile ocazionate de acestea.

Expresii

• Sub beneficiu de inventar = în mod provizoriu, sub rezerva controlului ulterior