Substantiv

• persoană care are profesiunea de a acorda asistență juridică celor interesați.

Sinonime

• (jur.) apărător, (Transilv.) procator, (înv.) defensor, vechil

Cuvinte derivate

• avocată
• avocațial
• avocațional
• avocățel
• avocățesc
• avocățește
• avocăție
• avocățime

Cuvinte apropiate

• avocatură

Paronime

• avocado

Expresii

• A se face (sau a fi) avocatul cuiva = a lua apărarea insistentă a cuiva

Exemple

• Și-a luat un avocat la proces.

Substantiv

• funcționar public învestit cu atribuția de a autentifica acte juridice, de a legaliza semnături, de a elibera copii legalizate, certificate etc.
• (în vechea organizare administrativă a româniei) reprezentant al puterii centrale în comune, exercitând de obicei atribuții de șef al poliției și de secretar comunal.

Cuvinte derivate

• notăreasă