Substantiv

• (reg.) nicovală mică pe care cosașul își ascute coasa, bătând-o cu ciocanul.

Substantiv

• (reg.) un fel de capcană folosită la prinderea rozătoarelor mici.

Substantiv

• pește mic, asemănător cu plătica, verde-albăstrui pe spate și argintiu pe abdomen (Blicca björkna).
• (reg.) pelican, babiță.

Substantiv

• (iht.) (Abramis brama) pește de apă dulce din familia ciprinidelor, cu corpul turtit lateral, cu capul mic și scurt.

Sinonime

• (iht.) (reg.) zorcan, cârjancă

Cuvinte derivate

• plăticar
• plăticuță

Cuvinte apropiate

• plat

Substantiv

• (bot.) (Gleditsia triacanthos) arbore mare înrudit cu salcâmul, originar din America, cultivat și la noi pentru a forma perdele de protecție; glădiță.

Sinonime

• (bot.) glădiță, (reg.) roșcovar, salcâm, roșcov-sălbatic