Adjectiv- care este în stare de ebrietate.
- (fig.) copleșit, amețit, tulburat de o stare sufletească foarte plăcută.
Sinonime- 1: amețit, băut, cherchelit, îmbătat, turmentat, (livr.) grizat, (rar) trecut, (înv. și pop.) candriu, (pop.) turlac, vâjâit, (reg.) amnărit, învinoșat, rătutit, vinos, (prin Ban.) chermeleu, (Transilv. și Maram.) șumen, (prin Transilv.) șumenit, (fam.) abțiguit, (fam. și fig.) afumat, aghesmuit, făcut, oțelit, pilit, sfințit, tămâiat, târnosit, trăsnit, turtit, (arg.) mahit, matol, matosit
AntonimeCuvinte derivate- băut
- băutor
- băutură
- bea
- beție
- bețiv
- bețivan
Cuvinte apropiate- dezbăta
- dezbătare
- îmbăta
- îmbătare
- îmbătat
- îmbătător
Exemple- E un om beat.
- Beat de amor.
- Beat de fericire.
Adjectiv- care aparține beatnicilor, specific beatnicilor.
- care aparține unui stil distinct în rockul modern (și în jaz).
Adjectiv- (livr.) binecuvântat, fericit.
SinonimeCuvinte derivate- beatifica
- beatificare
- beatificat
- beatitudine
Substantiv- (muz.) bătaie, timp; timpul forte al unei măsuri.
- (în muzica ușoară) stil apărut la începutul deceniului al șaptelea, care presupunea accentuarea tuturor celor patru timpi ai măsurii, peste această structură metroritmică de bază suprapunându-se o serie de alte celule ritmice secundare.
- (în formațiile instrumentale) prezența tobei mari.
| Adjectiv- care exprimă o negare sau un refuz, care neagă ceva.
- lipsit de însușiri bune, de calități, rău; care produce rău, care este periculos.
- (despre numere, mărimi scalare etc.) care este mai mic decât zero (sau egal cu zero); care se notează în scris cu semnul minus.
- (despre electricitate, sarcini electrice) care apare la anodul unui element generator electrochimic.
Substantiv- imagine fotografică obținută pe un material (film, hârtie etc.), la care distribuția luminii și a umbrei este inversă în raport cu cea reală; (p.ext.) placă, film, sau hârtie fotografică pe care s-a obținut o asemenea imagine.
|
Comentarii: