Substantiv

• carte sacră a mozaismului și a creștinismului, alcătuită din Vechiul Testament și din Noul Testament, acesta din urmă fiind recunoscut numai de creștini.
• (fig.) carte voluminoasă.
• (fig.) carte fundamentală a unei literaturi, a unei științe.

Substantiv

• parte a Bibliei, recunoscută numai de creștini, care cuprinde viața și învățătura lui Cristos.
• evangheliar.
• fiecare dintre capitolele din acestă carte, care se citesc în timpul serviciului religios creștin.
• (glum.) lucrare care cuprinde principiile fundamentale ale unei doctrine.
• (intl.) cazier judiciar, antecedente penale.

Sinonime

• 1-3: (bis.) evangheliar, tetraevanghel, tetraevangheliar

Cuvinte derivate

• evangheliar
• evanghelic, evangelic
• evanghelism
• evanghelist
• evangheliza, evangeliza
• evanghelizare, evangelizare
• evanghelizat, evangelizat
• evanghelizator

Cuvinte apropiate

• Biblie
• Testament

Expresii

• Literă (sau cuvânt) de evanghelie = lucru absolut sigur, mai presus de îndoială
• A-și băga (sau vârî) capul (sănătos sau teafăr, zdravăn etc.) sub evanghelie = a-și cauza singur neplăceri, încurcături

Exemple

• Evanghelia după Matei.