Adverb

• în mod prielnic, în mod favorabil, avantajos, util.
• (în formule de salut) bine ai (sau ați) venit (sănătos, sănătoși) !
• (referitor la sănătate)
• în concordanță cu regulile eticii sociale, în mod cuviincios, cum se cere, cuminte.
• în concordanță cu regulile sau canoanele esteticii; agreabil, frumos, minunat.
• în concordanță cu adevărul, cu corectitudinea; clar, precis, exact.
• (având valoarea unei afirmații)
• cu grijă, cu atenție.
• deplin, în întregime, complet.
• (la comparativ) mult.
• mult și prielnic.

Cuvinte derivate

• binecuvânta
• binefacere
• binefăcător
• binemerita
• binevoi
• bineînțeles
• binișor

Expresii

• A (-i) prinde (cuiva) bine (un lucru, o învățătură, o întâmplare) = a-i fi de folos, a-i fi prielnic
• A (-i) veni cuiva bine (să...) = a(-i) veni cuiva la îndemână; a fi avantajat de o situație prielnică
• Nu ți-e bine? = a) (ce), nu ești sănătos? ai o slăbiciune fizică?; b) (ce), ești nebun? nu ești în toate mințile?
• (fam. și ir.) Bine ți-a făcut! = așa trebuia, așa se cuvenea să-și facă (pentru purtarea ta urâtă, condamnabilă)!
• Bărbat bine făcut sau femeie bine făcută = bărbat sau femeie chipeș(ă)
• De-a binelea = de-adevărat, cu adevărat
• (Că) bine zici = (că) zici așa cum trebuie
• Ei bine... = după cum spuneam..

Exemple

• A se simți bine
• A face bine .
• A dormi bine.
• Să te porți bine cu oricine.
• Cântă și dansează bine.
• Cu rochia asta iți șade bine.
• Vezi bine că așa stau lucrurile.
• Să știu bine că mor, și nu mă las până nu-mi aflu dreptatea!
• Bine, am să procedez cum vrei tu!
• Uită-te bine și învață.
• E cherchelit bine.
• A fost plecat doi ani și mai bine.
• A plouat bine.
• A mâncat și a băut bine.

Substantiv

• ceea ce este util, favorabil, prielnic, ceea ce aduce un folos cuiva.
• ceea ce corespunde cu morala, ceea ce este recomandabil din punct de vedere etic.
• (fil.; art.) obiectul moralei ca știință.
• (adjectival; despre oameni) armonios dezvoltat, plăcut la vedere.

Cuvinte compuse

• om de bine

Expresii

• A face (cuiva un mare) bine sau a face (cuiva) bine (cu ceva) = a ajuta (pe cineva) la nevoie
• Să-ți(sau să vă) fie de bine! = a) să-ți (sau să vă) fie de (sau cu) folos!; b) (ir.) se spune cuiva care a procedat (greșit) împotriva sfaturilor primite
• A vorbi (pe cineva) de bine = a lăuda (pe cineva)
• A lua (pe cineva) cu binele = a proceda cu blândețe, cu înțelegere, cu bunăvoință față de cineva supărat, irascibil sau îndârjit

Adjectiv

• care are însușiri negative; lipsit de calități pozitive.
• (adesea substantivat) care face, în mod obișnuit, neplăceri altora.
• care exprimă, care denotă răutate; care este contrar binelui.
• care nu-și îndeplinește îndatoririle morale și sociale legate de o anumită circumstanță, care nu e potrivit unui anumit lucru, unei anumite situații; necorespunzător, nepotrivit.
• (despre copii) neascultător, răsfățat, răzgâiat.
• neconform cu regulile moralei; în dezacord cu opinia publică.
• (despre vorbe) care supără, care jignește; (p.ext.) urât.
• (despre viață, trai etc.) neliniștit, apăsător, chinuit.
• (despre vești) care anunță un necaz, o supărare; neplăcut.
• care nu are calitățile proprii destinației, menirii, rolului său.
• care nu este apt (pentru ceva), care nu e corespunzător unui anumit scop, unei anumite întrebuințări; care prezintă unele defecte, unele imperfecțiuni.
• (despre organele corpului) care nu funcționează normal; bolnav; (despre funcții fiziologice) care nu se desfășoară normal.
• (despre îmbrăcăminte și încălțăminte) uzat, rupt, stricat.
• (despre băuturi) neplăcut la gust, prost pregătit.
• (despre bani) care nu are curs, ieșit din circulație; fals.
• (despre meseriași, artiști etc.) neîndemânatic, incapabil, nepriceput.
• nesatisfăcător; dăunător.
• (despre vreme) urât; nefavorabil.
• (în superstiții) prevestitor de rele; nefast, nenorocos.

Cuvinte derivate

• răufăcător
• răutate
• răuvoitor
• înrăi

Cuvinte compuse

• rea-voință
• rea-credință
• rău conducător de căldură, rău conducător de electricitate

Expresii

• Poamă rea sau soi rău = persoană cu deprinderi urâte
• Rău de mama focului = plin de răutate, foarte înrăit
• A duce casă rea (cu cineva) = a nu se înțelege, a trăi prost (cu cineva)
• A-și face sânge rău (sau inimă, voie rea) = a se necăji, a fi mâhnit
• A lua (cuiva ceva) în nume de rău = a atribui cuiva o intenție răuvoitoare, a interpreta eronat o observație, un sfat

Adverb

• așa cum nu trebuie; nepotrivit, greșit, cu defecte.
• neconform cu realitatea; inexact, neprecis, incorect.
• neplăcut, supărător, nesatisfăcător.
• incomod, neconfortabil.
• neplăcut, dezagreabil.
• neconform cu părerile, cu gusturile cuiva.
• puternic, tare; foarte.

Expresii

• A-i fi (sau a-i merge) cuiva rău = a avea o viață grea, a trece prin momente grele; a nu-i prii
• A sta rău = a nu avea cele necesare, a fi lipsit de confort, a fi sărac
• A-i ședea rău (ceva) = a nu i se potrivi o haină, o atitudine etc.; a fi caraghios, ridicol
• A-i fi (cuiva) rău sau a se simți rău = a fi sau a se simți bolnav
• A i se face (sau a-i veni cuiva) rău = a simți deodată amețeală, dureri, senzație de greață etc.; a leșina
• A-i face (cuiva) rău = a-i cauza (cuiva) neplăceri
• A-i părea (cuiva) rău (de sau după ceva ori după cineva) = a regreta (ceva sau pe cineva)

Substantiv

• ceea ce aduce nemulțumire; neplăcere; pricină de nefericire; neajuns.
• boală, suferință.
• ceea ce nu e recomandabil din punct de vedere moral.
• (la pl.) pozne, nebunii copilărești.

Cuvinte compuse

• rău de mare
• rău de munte, rău de altitudine

Expresii

• A vrea, a dori (cuiva) răul = a dori să i se întâmple cuiva lucruri neplăcute
• Uita-te-ar relele!, = formulă glumeață prin care se urează cuiva noroc și fericire
• A vorbi de rău (pe cineva) = a ponegri (pe cineva)