Substantiv

• părul sau lâna care acoperă pielea unor animale.
• piele de animal cu păr cu tot, prelucrată.
• haină îmblănită; haină confecționată din blană.

Sinonime

• 1-2: piele

Cuvinte derivate

• blănar, blănăreasă
• blănărie
• blănit
• blăniță
• blănos
• blănui
• blănuire
• blănuit
• îmblăni
• îmblănire
• îmblănit

Expresii

• (adol.) A-i da blană = a accelera, a lua viteză, a se grăbi
• A o călca la blană = a accelera la maximum
• (argou) Blană = pilozitate pubiană

Exemple

• Purtau pe ei blănuri de urs.

Substantiv

• (pop.) scândură groasă.

Sinonime

• chingă, masă, scândură, spetează, stinghie

Substantiv

• (bot.) (Pyrus, mai ales Pyrus sativa) pom din familia rozaceelor cu coroana piramidală, cu frunze ovale, cu flori mari, albe sau roz, cultivat pentru fructele lui comestibile.

Cuvinte derivate

• peret
• periș

Cuvinte compuse

• părul-ciutei

Cuvinte apropiate

• pară
• perușcă

Substantiv

• (anat. și zool.) totalitatea firelor subțiri de origine epidermică, cornoasă, care cresc pe pielea omului și mai ales pe a unor animale; (spec.) fiecare dintre firele de felul celor de mai sus sau (cu sens colectiv) totalitatea acestor fire, care acoperă capul omului.
• (entom.) (fiecare dintre) firele chitinoase care acoperă unele organe sau părți ale corpului insectelor.
• (p.anal.) firele scurte, ieșire în afară, care acoperă suprafața unei țesături, în special a unui covor.
• (text.) denumire generală dată fibrelor naturale de origine animală; (p. ext.) țesătură din aceste fibre.
• (bot.) (p.anal.) fiecare dintre filamentele (fine), de origine epidermică, existente pe anumite organe ale unor plante.
• (tehn.) arc în formă de spirală la ceas.

Cuvinte derivate

• împăroșa
• împăroșare
• împăroșat
• părișor, păruș
• perișor
• păros
• părui
• păruială
• păruire
• păruit
• răspăr

Cuvinte compuse

• Părul Berenicei
• părul-fetei
• părul-Maicii-Domnului
• părul-porcului
• peri răi

Expresii

• Din (sau de-a) fir în (ori a) păr = de la un capăt la altul și cu lux de amănunte; în întregime, în amănunt
• Tras de păr = se spune despre o concluzie forțată, la care ajunge cineva exagerând sau denaturând adevărul
• A se lua cu mâinile de păr sau a-și smulge părul din cap = se spune când cineva este cuprins de disperare
• A se lua (sau a se prinde) de păr cu cineva = a se certa foarte tare, a se încăiera cu cineva
• A atârna de un fir de păr = a depinde de o nimica toată
• A se da după păr = a se comporta după cum cere împrejurarea; a se acomoda
• N-am păr în cap sau cât păr în cap, ca părul din cap = în număr foarte mare; foarte mult
• Cât păr în palmă (sau pe broască) = nimic; deloc
• Când mi-o crește păr în palmă = niciodată
• A avea păr pe limbă = a fi prost; a fi lipsit de educație, necioplit
• A i se ridica (sau a i se sui) (tot) părul (în cap sau în vârful capului) sau a i se face (ori a i se ridica, etc.) părul măciucă = a se înspăimânta, a se îngrozi, a-i fi foarte frică
• A despica (sau a tăia) părul (sau firul de păr) în patru (ori în șapte etc.) = a cerceta ceva cu minuțiozitate exagerată
• A-i scoate (cuiva) peri albi = a pricinui (cuiva) multe necazuri; a sâcâi, a agasa (pe cineva)
• A-i ieși (cuiva) peri albi = a îmbătrâni din cauza prea multor necazuri
• A-i ieși (sau a-i trece) cuiva părul prin căciulă = a face eforturi deosebite, trecând peste multe greutăți; a ajunge la limita răbdării

Exemple

• Păr ondulat.
• Păr mare.