Substantiv

• piesă de legătură între un piston și o bielă.

Substantiv

• tijă cilindrică de lemn sau de oțel, filetată, care servește la asamblarea a două ori a mai multor piese sau care transmite, transformă sau utilizează în diverse feluri mișcarea de rotație într-un mecanism.
• nume dat unor unelte, dispozitive etc. care au ca parte componentă un șurub sau care se manevrează prin răsucire.
• (fig.) vârtej de apă.

Cuvinte derivate

• înșuruba
• șurubar
• șurubel
• șurubelniță
• șurubui
• șurubărie

Expresii

• A-i face (cuiva) un șurub prin cap = a-i apuca (cuiva) șuvițe de păr din cap, răsucindu-le și trăgând de ele
• A strânge șurubul = a întrebuința mijloace de constrângere față de cineva