Substantiv

• (bot.) (Abies alba) arbore din familia pinaceelor care crește în zone muntoase, înalt până la 50 m, cu tulpina dreaptă, cu frunzele în formă de ace de culoare verde-închis, persistente, cu florile și semințele în conuri; (p.gener.) nume dat coniferelor.
• (p.ext.) lemnul arborelui descris mai sus.
• (spec.) brad tăiat și împodobit cu globuri, jucării, bomboane etc. cu prilejul Crăciunului sau al Anului Nou.
• (spec.) vârf sau crengi de brad cu care se împodobesc carul și porțile mirilor la nunți.
• (art.) numele unei hore care se joacă, în ajunul nunții, la casa miresei; melodie după care se execută această horă.

Sinonime

• 1: (bot.) pin, (prin Transilv.) porob
• 3: pom de Crăciun
• 5: bradul

Cuvinte derivate

• bradoș
• brădan
• brădățel
• brădet
• brădiniș
• brădioară
• brădiș
• brădișoară
• brădișor
• brădoaie
• brădui
• brăduiac
• brădulete
• brăduleț
• brăduștean
• brăduț

Cuvinte compuse

• apă de brad
• brad argintiu
• bradul-ciumei
• brad-negru
• brad-roșu

Expresii

• Verde ca bradul = sănătos, viguros, robust

Substantiv

• (bot.) (Picea excelsa) arbore rășinos, înalt până la 50 de metri, cu coroana piramidală, cu tulpina dreaptă și cu frunzele în patru muchii, ascuțite.

Sinonime

• (bot.) brad, (reg.) molete, molidar

Cuvinte derivate

• molidaș
• molidiș