Substantiv

• sentiment de mulțumire vie, de satisfacție sufletească.
• (concr.) ceea ce bucură pe cineva.

Sinonime

• 1: desfătare, fericire, mângâiere, mulțumire, plăcere, satisfacție, (înv. și pop.) mulțumită, (înv.) haz, mângâietură

Antonime

• durere, întristare, mahnă, necaz, supărare, tristețe

Cuvinte derivate

• bucura
• bucurat
• bucuros
• îmbucura
• îmbucurător

Cuvinte apropiate

• București

Expresii

• A nu (mai) putea de bucurie = a fi nespus de bucuros

Exemple

• Simte o mare bucurie.

Substantiv

• stare de mulțumire sufletească intensă și deplină.

Sinonime

• bucurie, (livr.) beatitudine, (înv. și pop.) ferice, (înv.) fericie

Antonime

• nefericire

Cuvinte derivate

• ferici
• fericit
• fericitor

Cuvinte apropiate

• felicita
• felicitare

Exemple

• Stare de fericire.