Substantiv

• (bot.) (Gossypium) plantă textilă din familia malvaceelor, de origine tropicală și subtropicală, cu flori gălbui sau roșietice și cu fructele capsule, care conțin numeroase semințe acoperite cu peri pufoși.

Cuvinte derivate

• bumbăcar
• bumbăcăriță
• bumbăcel
• bumbăci
• bumbăcire
• bumbăcit

Substantiv

• (text.) fibră textilă obținută, prin egrenare, de pe semințele bumbacului.
• (pop.) vată.
• fir răsucit de bumbac, întrebuințat la țesut sau la cusut.
• (p.ext.) țesătură din fire de bumbac.

Sinonime

• 1: (text.) (rar) coton, (Ban. și Transilv.) pămucă
• 2: vată
• 3: ață

Cuvinte compuse

• bumbac colodiu
• bumbac de câmp
• bumbac mercerizat

Expresii

• A avea bumbac în urechi = a nu auzi bine
• A face (pe cineva) bumbac = a bate tare de tot
• (tox. – despre un toxicoman aflat în sevraj) A face bumbac = a reutiliza țesătura folosită inițial la filtrarea drogului pregătit pentru injectare, în speranța găsirii unor reziduuri de drog

Exemple

• Bluză de bumbac.
• Urzeală de bumbac.

Substantiv

• (franțuzism) (fir de) bumbac.

Cuvinte derivate

• tercot