Substantiv

• (pop.) parte a corpului, la om și la animale, dintre torace și bazin, în care se află stomacul, intestinele și alte organe interne.
• (fig.) partea bombată, mai ridicată sau mai ieșită în afară, a unor obiecte.
• (argou) lungime nedorită a unui text; pasaj prolix/redundant.

Sinonime

• 1: abdomen, stomac, pântece

Cuvinte derivate

• burtea
• burticică
• burtică
• burtieră
• burtos
• burtăverde

Cuvinte compuse

• ciorbă de burtă

Expresii

• (fam.) A sta cu burta la soare = a sta degeaba
• A-și face burta tobă = a mânca mult, fără măsură
• Burtă de popă = se spune despre cineva care mănâncă și bea mult

Substantiv

• parte a aparatului digestiv, la om și la animalele superioare, în formă de pungă, situată între esofag și duoden, în care se face digestia alimentelor.

Sinonime

• (înv. și pop.) mațe (pl.), (pop.) burtă, inimă, pântece, rânză, burduhan, (reg.) foale, moară, râșniță, rumegătoare, rumegătură, rumeguș, (Ban.) târfă, (înv.) bandor, (fam.) pipotă, ramazan

Cuvinte derivate

• stomacal

Cuvinte compuse

• stomac glandular
• stomac măcinător

Cuvinte apropiate

• intestin

Expresii

• (fam.) A nu avea (pe cineva) la stomac = a nu putea suferi (pe cineva)
• (fam.) A-și pune stomacul la cale = a-și potoli foamea, a mânca

Exemple

• Durere de stomac.