Substantiv- (zool.) (Canis familiaris) animal mamifer carnivor din familia canidelor, probabil descendent al lupului și domesticit de om din timpuri preistorice, folosit pentru pază, vânătoare etc.
- (fig.) epitet dat unui om rău, hain.
Sinonime- 1: (zool.) (rar) lătrător
Cuvinte derivate- câinesc
- câinește
- câinie
- câinos
- câinoșenie
- încâina
- încâinare
- încâinat
Cuvinte compuse- capul-câinelui
- câine ciobănesc
- câine-de-mare
- câine-lup
- câine-tătăresc
- câinele-babei
- Câinele-Mare
- Câinele-Mic
- Câinii de Vânătoare
- ceapa-câinelui
- fânul-câinelui
- iarba-câinelui
- laptele-câinelui
- lemnul-câinelui
- limba-câinelui
- pătrunjelul-câinelui
- poama-câinelui
- salata-câinelui
- salata-câinilor
Cuvinte apropiate- caniculă
- canicultură
- canid
- canin
- canisă
- căpcăun
- cățea
- cățel
- cățelandru
- cinantropie
- cino-, chino-
- cinocefal
- cinodrom
- cinofil
- cinofilie
- cinofobie
- cinologie
- cinopedie
Expresii- A tăia frunză la câini = a trândăvi; a nu avea nici o ocupație
- (ir.) A trăi (sau a se înțelege, a se iubi etc.) ca câinele cu pisica sau a se mânca ca câinii = se spune despre două sau mai multe persoane care nu se înțeleg deloc, nu se pot suferi, se dușmănesc și se ceartă întruna
- A trăi ca câinele la stână = a trăi bine
- Coadă de câine = om de nimic
- Nu e nici câine, nici ogar = nu are o trăsătură distinctivă, o situație clară
- Nu-i numai un câine scurt de coadă = mai e și altcineva sau altceva de felul celui cu care avem de-a face; caracteristica, aspectul în discuție e comun și altora
- Porc de câine = om ticălos
- (ir.) Umblă câinii cu covrigi (sau colaci) în coadă = e mare belșug
- Viață de câine = viață grea, plină de lipsuri
| Substantiv- (zool.) (Canis lupus) mamifer carnivor din familia canidelor, cu corpul de circa 150 cm lungime, acoperit cu blană sură, cu gâtul gros, cu capul mare, cu botul și urechile ascuțite și cu coada stufoasă.
- (fig.) om hrăpăreț și crud.
- (tehn.) buștean susținut de o capră deasupra jilipului, folosit ca frână pentru reducerea vitezei lemnelor.
Sinonime- 1: (zool.) lup cenușiu, (Olt., Ban. și Transilv., eufemistic) spurc
Cuvinte derivate- lupan
- lupare
- lupariță
- lupărie
- lupei
- lupesc
- lupește
- lupiu
- lupoaică
- lupoaie
- lupoi
- lupon
Cuvinte compuse- barba-lupului
- beșina-lupului
- cireașa-lupului
- coada-lupului
- colțul-lupului
- gura-lupului
- gură-de-lup
- iarba-lupului
- laba-lupului
- lup alsacian
- lup amestecător
- lup bătător
- lup destrămător
- lup-de-mare
- lup marsupial
- lupul-albinelor
- lupul-bălții
- lupul-preriilor
- lupul-vrăbiilor
- mărul-lupului
- ochiul-lupului
- pește-lup
- pușca-lupului
- piperul-lupului
- spinarea-lupului
- strugurul-lupului
- talpa-lupului
- turta-lupului
Cuvinte apropiate- lic-, lico-
- licantropie
- licaon
- licopodiu
- luperc
- lupin
- lupom
- lupus
Expresii- A avea urechi de lup = a auzi bine
- A da oile în paza lupului = lăsa pe cineva sau ceva la dispoziția răuvoitorilor
- A intrat lupu-n coșar = păzește-te de hoț
- A închide lupul în stână = a-și aduce singur dușmani în casă sau în preajmă
- A înghiți (sau a mânca) ca (sau câf) lupul = a înghiți sau a mânca mult și cu lăcomie
- A scăpa (ca) din gura lupului = a (se) salva dintr-o situație foarte grea
- A scoate (sau a trage) ca din gura lupului = a salva un lucru aproape pierdut
- A se arunca în gura lupului = a se expune primejdiilor
- A se duce (ca) pe gura lupului = a dispărea cu repeziciune
- A trăi ca lupul în pădure = a trăi la largul său
- Foame de lup = foame mare și puternică
- Iarna n-au mâncat-o lupii = încă nu s-a terminat iarna
- Lup bătrân = om hâtru și cu experiență bogată
- Lup îmbrăcat în piele de oaie sau lup în pielea oii = se spune despre un om șiret, rău și prefăcut
- Lupul își schimbă părul, dar năravul ba = deprinderile rele nu se uită (ușor)
- Și lupul sătul și oaia întreagă = se spune când se face dreptate ambelor părți aflate în conflict
- Vorbești de lup și lupul la ușă = se zice când vorbești despre cineva și acesta tocmai atunci apare
|
Comentarii: