Substantiv

• șir armonios de sunete emise cu vocea sau cu un instrument.
• sunete plăcute, melodioase emise de unele păsări; zumzetul plăcut al unor insecte.
• compoziție literară în versuri, adesea însoțită de melodie.

Sinonime

• 1: (muz.) compoziție, melodie, muzică, (livr.) melopee, melos, (înv.) scop, (englezism) song
• 3: (muz.) lied, cânt, arie, melodie

Cuvinte derivate

• cânt
• cânta
• cântare
• cântăreț, cântăreață
• cântat
• cântător, cântătoare
• cântecel
• încânta
• încântare
• încântător

Cuvinte compuse

• cântec bătrânesc
• cântec de dor
• cântec de leagăn
• cântec de lume
• cântec de mase
• cântecul lebedei
• cântecul planetelor

Expresii

• Vorba (sau povestea) cântecului = cum se zice; vorba ceea
• Așa-i cântecul = asta e situația
• A fi cu cântec sau a-și avea cântecul său = (despre lucruri, întâmplări, atitudini etc.) a avea istoria, tâlcul său (complicat, plin de aspecte dubioase, neclare)

Exemple

• Un cântec foarte izbutit.
• Cântec popular.

Substantiv

• poezie lirică specifică folclorului românesc, care exprimă un sentiment de dor, de jale, de revoltă, de dragoste etc., fiind însoțită, de obicei, de o melodie adecvată; specie muzicală a creației folclorice românești, având caracteristicile de mai sus.

Cuvinte derivate

• doinar
• doinaș
• doini
• doinișoară
• doiniță