Substantiv

• obiect confecționat din blană de oaie sau de alt animal și care servește la acoperirea capului.
• (fig.) om, persoană, individ.
• obiect în formă de căciulă (care servește ca acoperământ pentru coșuri, canale etc.).
• partea superioară a ciupercii.

Cuvinte derivate

• căciular
• căciuli
• căciuliță
• căciuloi

Expresii

• A-și lua (sau a-și scoate) căciula (de pe cap) = a-și descoperi capul în semn de salut sau de respect
• La așa cap, așa căciulă = cum e omul, așa e și purtarea lui
• A-i ieși (cuiva) părul prin căciulă = a) a i se urî așteptând; b) a o duce greu; a sărăci
• A fi(sau a se ști, a se simți) cu musca pe căciulă = a se simți vinovat
• (Asta sau aia e) altă căciulă = (aceasta e) altceva, altă socoteală
• A da cu căciula în câini = a fi cu chef, a-și face de cap
• (Bun de) să dai cu căciula-n câini = foarte gustos
• Bună ziua căciulă (că stăpânu-tău n-are gură)! = se spune, în bătaie de joc, unuia care nu salută

Exemple

• Câte cinci lei de căciulă.

Substantiv

• acoperământ al capului pentru bărbați, de forma unui trunchi de con, făcut din pâslă sau postav (roșu) și adesea împodobit cu un ciucure, purtat mai ales de musulmani.
• căciuliță croșetată sau calotă de fetru purtată (de femei și de copii) pe vârful capului.

Expresii

• (fam.) Interesul poartă fesul, = se spune la adresa celui care face anumite acțiuni numai pentru a dobândi avantaje
• A-i turti (cuiva) fesul = a face pe cineva să rămână uimit în fața unei prostii săvârșite; a comite o mare prostie