Substantiv

• faptul de a cădea.
• deplasare, mișcare de sus în jos a unui lucru, coborâre spre pământ sub efectul gravitației.
• lăsare în jos a unui lucru care continuă să fie în parte susținut.
• deplasare a unui organ din poziția sa normală.
• diferența dintre valorile pe care le ia o mărime în două puncte diferite.
• desprindere a unei părți componente dintr-un organism.
• răsturnare a unui corp; surpare.
• (fig.) ocupare, cucerire.
• (fig.) insucces, nereușită.
• competență, drept.
• nereușită, eșec.

Cuvinte derivate

• precădere

Cuvinte compuse

• cădere de apă
• cădere de tensiune

Exemple

• Căderea mușchilor.
• Cădere de potențial.
• Căderea Cartaginei.
• Nu e în căderea lui să mă judece.

Substantiv

• acțiunea de a elida și rezultatul ei.