Substantiv

• vas mare tronconic sau cilindric, prevăzut cu o toartă la partea superioară, folosit pentru păstrarea și transportul materialelor lichide, pulverulente sau granuloase; găleată.
• conținutul unei căldări.
• (geogr.) depresiune circulară cu versante prăpăstioase în zona munților înalți; scobitură în albiile apelor curgătoare, la baza unei cascade; cazan.

Cuvinte derivate

• căldărar
• căldăraș
• căldăroi
• căldărușă
• căldărărie

Cuvinte compuse

• căldare de abur
• căldare de rachiu
• căldare glaciară

Substantiv

• vas de lemn, de metal etc. de forma unui trunchi de con cu baza mare în partea superioară, cu toartă, folosit pentru transportul (și păstrarea) unor lichide, unor materiale granulare sau pulverulente etc.; conținutul acestui vas; căldare.
• veche măsură de capacitate pentru lapte, cereale etc., a cărei valoare a variat în timp, pe regiuni și pe substanțe; conținutul acestei măsuri.
• dijmă în grâne care se percepea în evul mediu, în țările române.

Expresii

• A ploua (sau a turna) cu găleata = a ploua foarte tare, torențial