Substantiv

• grad de ofițer superior locotenentului și inferior maiorului; persoană care are acest grad.
• (urmat uneori de determinările „de vas”, „de șlep”, „de remorcher”) comandant al unei nave militare, comerciale sau de pasageri.
• (înv.) persoană care comanda o oștire sau o parte a ei; comandant.
• căpetenie (de haiduci, de hoți etc.).
• (sport) jucător care în timpul unei competiții este reprezentantul și conducătorul echipei din care face parte.

Cuvinte derivate

• căpitănaș
• căpităneasă
• căpitănie

Cuvinte compuse

• căpitan-locotenent
• căpitan de rangul întâi, căpitan de rangul al doilea, căpitan de rangul al treilea
• căpitan de port
• căpitan-pașa
• căpitan de poștă

Substantiv

• persoană care comandă o unitate militară, un vas, o garnizoană etc.

Cuvinte compuse

• comandant suprem
• comandant al pieței