Substantiv

• volum al unui recipient.
• însușirea de a fi încăpător; mărime care reprezintă cantitatea maximă de materii sau de energie pe care o poate acumula un corp, un sistem etc.
• posibilitatea pe care o are un corp, un sistem etc. de a acumula o cantitate de materii sau de energie.
• posibilitatea de a lucra într-un domeniu, de a realiza ceva.
• posibilitatea, însușirea morală sau intelectuală a cuiva; aptitudine.
• persoană capabilă.
• însușirea de a face acte juridice valabile.

Sinonime

• 1: volum
• 2: cubaj, volum, gabarit
• 4: forță, posibilitate, putere, putință, (înv.) puterință, puternicie
• 5: competență, destoinicie, pregătire, pricepere, seriozitate, valoare, vrednicie, (înv. și pop.) hărnicie, (înv.) practică, volnicie
• 7: facultate

Antonime

• incapacitate

Cuvinte derivate

• capacitanță
• capacitativ
• capacitor

Cuvinte compuse

• măsuri de capacitate

Paronime

• capacita
• capacitare

Exemple

• Capacitatea a unei incinte.
• Capacitatea de a face ceva.
• Demonstrează o mare capacitate în...

Substantiv

• spațiu pe care îl ocupă un corp.
• număr care exprimă măsura unei mărimi tridimensionale.
• masă de apă debitată de o fântână, de un izvor, un râu, un fluviu.
• cantitate de bunuri economice; proporțiile unei activități.
• forță, intensitate, amploare a sunetelor emise de o voce sau produse de un instrument muzical.
• nivel de intensitate sonoră al semnalelor auditive în transmisiile de telecomunicații.
• carte (legată sau broșată) având în genere mai mult de zece coli de tipar; fiecare dintre cărțile care alcătuiesc împreună o lucrare unitară; tom.

Cuvinte derivate

• volumaș

Cuvinte compuse

• volum de muncă
• volum molar