Substantiv

• (zool.) (Capra) gen de mamifere rumegătoare paricopitate, cu părul lung, cu coarne, mai mari și diferențiate la masculi; animal care face parte din acest gen; (p.restr.) femela acestui animal.
• (spec.) pielea animalelor descrise mai sus.
• (spec.) joc popular românesc, care face parte din obiceiurile de Anul Nou și care constă din executarea unor figuri comice de către un personaj mascat cu cap de capră, bate ritmic din fălci; (p.ext.) personaj mascat astfel; turca.
• (art.) un joc de copii, în care un copil stă aplecat cu mâinile sprijinite pe genunchi, iar ceilalți sar peste el.
• (tehn.) unealtă de lemn cu patru picioare, încrucișate două câte două, pe care se pun lemnele pentru a fi tăiate cu ferăstrăul. Capra este un suport de lemn.
• (spec.) sistem de lemne încrucișate care servește la susținerea schelelor de lucru, a unor platforme etc.
• (tehn.) scaun (sau ladă) care se află în partea de dinainte a trăsurii sau a căruței și pe care șade vizitiul.
• (spec.) aparat de gimnastică pentru sărituri, format dintr-un suport capitonat așezat pe patru picioare, cu înălțimea reglabilă.
• (zool.) arșic de miel.

Sinonime

• 3: (art.) (pop.) brezaia, turca

Cuvinte derivate

• căpresc
• căprește
• căprișor, căprișoară
• căpriță
• căpriu
• căprui

Cuvinte compuse

• barba-caprei
• brusturul-caprei
• capra-dracului
• capră-de-munte
• capră-de-stâncă
• capră-domestică
• capră-neagră
• capră-nemțească
• capră-sălbatică
• clopotul-caprei
• cornul-caprei
• iezii-caprei
• limba-caprei
• măcrișul-caprei
• mulgătorul-caprelor
• mulge-capre
• piciorul-caprei
• trifoiul-caprelor
• țâța-caprei
• unghia-caprei

Cuvinte apropiate

• capricorn
• caprifoi
• caprimulg
• caprin
• caprină
• căprar
• căprior

Expresii

• A împăca și capra, și varza = a împăca două interese opuse
• A scăpa capra în grădină = a acorda încredere unei persoane necinstite
• Capră râioasă = se zice despre un om înfumurat

Exemple

• Capră de Angora.
• Capra este un joc popular tradițional dansat de Anul Nou.

Substantiv

• (zool.) femela cerbului (mamifer rumegător de pădure, de talie mare, zvelt, cu coarne bogat ramificate, cu coada scurtă).
• (fig.) epitet dat unei fete sau femei tinere suple, cu mișcări vioaie și pline de eleganță.

Sinonime

• 1: (zool.) cerboaică

Cuvinte compuse

• floarea-ciutei
• iarba-ciutei
• măseaua-ciutei
• părul-ciutei

Cuvinte apropiate

• ciunt
• ciunti, ciunta
• ciuntire, ciuntare
• ciuntit
• ciuntitură
• ciut
• ciutac, ciutan, ciutaș

Exemple

• Ciuta e femela cerbului.

Adjectiv

• forma de feminin singular pentru ciut.