Substantiv

• (zool.) (Capra) gen de mamifere rumegătoare paricopitate, cu părul lung, cu coarne, mai mari și diferențiate la masculi; animal care face parte din acest gen; (p.restr.) femela acestui animal.
• (spec.) pielea animalelor descrise mai sus.
• (spec.) joc popular românesc, care face parte din obiceiurile de Anul Nou și care constă din executarea unor figuri comice de către un personaj mascat cu cap de capră, bate ritmic din fălci; (p.ext.) personaj mascat astfel; turca.
• (art.) un joc de copii, în care un copil stă aplecat cu mâinile sprijinite pe genunchi, iar ceilalți sar peste el.
• (tehn.) unealtă de lemn cu patru picioare, încrucișate două câte două, pe care se pun lemnele pentru a fi tăiate cu ferăstrăul. Capra este un suport de lemn.
• (spec.) sistem de lemne încrucișate care servește la susținerea schelelor de lucru, a unor platforme etc.
• (tehn.) scaun (sau ladă) care se află în partea de dinainte a trăsurii sau a căruței și pe care șade vizitiul.
• (spec.) aparat de gimnastică pentru sărituri, format dintr-un suport capitonat așezat pe patru picioare, cu înălțimea reglabilă.
• (zool.) arșic de miel.

Sinonime

• 3: (art.) (pop.) brezaia, turca

Cuvinte derivate

• căpresc
• căprește
• căprișor, căprișoară
• căpriță
• căpriu
• căprui

Cuvinte compuse

• barba-caprei
• brusturul-caprei
• capra-dracului
• capră-de-munte
• capră-de-stâncă
• capră-domestică
• capră-neagră
• capră-nemțească
• capră-sălbatică
• clopotul-caprei
• cornul-caprei
• iezii-caprei
• limba-caprei
• măcrișul-caprei
• mulgătorul-caprelor
• mulge-capre
• piciorul-caprei
• trifoiul-caprelor
• țâța-caprei
• unghia-caprei

Cuvinte apropiate

• capricorn
• caprifoi
• caprimulg
• caprin
• caprină
• căprar
• căprior

Expresii

• A împăca și capra, și varza = a împăca două interese opuse
• A scăpa capra în grădină = a acorda încredere unei persoane necinstite
• Capră râioasă = se zice despre un om înfumurat

Exemple

• Capră de Angora.
• Capra este un joc popular tradițional dansat de Anul Nou.

Substantiv

• (zool.) (Ovis aries) mamifer domestic rumegător, crescut pentru lână, lapte și carne.
• (spec.) femela acestei specii.
• (gastr.) carne de oaie.
• (p.restr.) blană de oaie.
• (în limbajul bisericesc; mai ales la pl.) credincios, considerat în raport cu preotul; creștin, drept-credincios.
• (fig. depr.) om mărginit.

Sinonime

• 1: (zool.) (Transilv. și Ban.) păcuină, (înv.) marială

Cuvinte derivate

• oier
• oierie
• oierit
• oiesc
• oieșea
• oiță, oișoară, oițică

Cuvinte compuse

• brusturul-oii
• lăptucul-oii
• lăpuș-de-oaie
• limba-oii
• oaia-morților
• oaia năzdrăvană
• oaie-seacă
• oaie țușcă
• Păstorul-cu-Oile, Ciobanul-cu-Oile
• spanacul-oilor
• țâța-oii

Cuvinte apropiate

• ovibos
• ovin
• ovină

Expresii

• A fi deștept (sau șiret) ca oaia = se spune ironic despre un om naiv sau prost
• A merge ca oile = a merge în grup (dezordonat)
• A o face de oaie = a proceda neîndemânatic, a face o mare prostie, o gafă
• A suge (de) la două oi = a trage concomitent foloase din două părți
• A umbla să iei (sau să scoți) două piei de pe o oaie = a urmări un câștig exagerat
• Ca oile = cu grămada, grămadă; în dezordine
• Oaie neagră = om care se distinge de ceilalți membri ai unui grup/ai unei colectivități printr-o conduită rea, prin antecedente negative, prin fapte antisociale etc.
• Oaie rătăcită = persoană care se detașează de conduita și comportamentul general-acceptat de un grup de oameni
• (Prea) e de oaie = se spune despre vorbe sau acțiuni cu totul nepotrivite, lipsite de tact, de măsură