Substantiv

• pușcă (cu țeava ghintuită) mai scurtă și mai ușoară decât pușca obișnuită.
• cârlig închis prin intermediul unui arc, care se fixează la extremitatea unui lanț sau a unei curele pentru a prinde de el diferite obiecte.
• cârlig pentru cablu fixat cu un dispozitiv care permite rotirea ușoară a cablului.

Sinonime

• 1: (prin Transilv. și Maram.) ștuț

Cuvinte derivate

• carabinier, carabinieră

Cuvinte apropiate

• pușcă

Exemple

• A vânat cu carabină.

Substantiv

• armă de foc portativă și individuală cu patul de lemn și cu țeava lungă.
• (înv.) tun.

Sinonime

• 1: (înv. și reg.) durdă, flintă, sâneață
• 2: tun

Cuvinte derivate

• împușca, pușca, pușcăi, pușcări
• împușcare, pușcare, pușcărire
• împușcat, pușcat, pușcărit
• împușcă-n lună
• împușcătură, pușcătură
• pușcală
• pușcar
• pușcaș
• pușcaviță
• pușcălău
• pușcăleață
• pușcăriaș
• pușcărie
• pușcătoare
• pușcător
• pușcău
• pușcoaie
• pușcoci
• pușcoi
• pușculie
• pușculiță, pușcuță
• pușcuroi

Cuvinte compuse

• iarbă-de-pușcă
• praf de pușcă
• pușca-dracului
• pușca-lupului
• pușcă antitanc
• pușcă-mitralieră
• pușcă de soc

Cuvinte apropiate

• carabină
• flintă
• mortier
• muschetă
• pistol
• revolver
• sâneață
• tun

Expresii

• (adverbial) Gol pușcă = a) complet dezbrăcat, în pielea goală; b) fără avere, sărac lipit
• A se duce (sau a trece etc.) pușcă = a se duce (sau a trece etc.) în mare viteză (și de-a dreptul)
• Care (sau cine) pălăria?/pielea?/pușca mea? = care naiba?

Exemple

• Are pușca încărcată.