Substantiv

• ansamblul însușirilor fundamentale psihice-morale ale unei persoane, care se manifestă în modul de comportare, în ideile și în acțiunile sale.
• personalitate morală fermă.
• însușire morală care se manifestă prin perseverență, voință fermă și corectitudine.
• individualitate care prezintă trăsături psihice complexe, zugrăvită într-o operă literară.
• trăsătură distinctivă care constituie specificul unui lucru, al unui fenomen etc. Însușire, particularitate a unui organism.
• caracteristică a unui ansamblu de litere, cifre, accente și semne de tipar din aceeași familie și din același corp.

Cuvinte compuse

• comedie de caracter
• dans de caracter

Exemple

• Om de caracter.
• Caractere moștenite și caractere dobândite .

Substantiv

• ceea ce este propriu, caracteristic fiecărei persoane și o distinge ca individualitate; ansamblu de trăsături morale sau intelectuale prin care se remarcă o persoană; felul propriu de a fi al cuiva.
• persoană cu aptitudini deosebite și cu alese însușiri intelectuale și morale, care se realizează și se manifestă în mod practic prin reușite într-un anumit domeniu de activitate.
• persoană care deține o funcție importantă în viața politică, socială, culturală.
• (astăzi rar; mai ales la pl.) aluzie tendențioasă și jignitoare la adresa unei persoane.

Sinonime

• 1: (psih.) persoană, individualitate, originalitate
• 2-3: personaj

Antonime

• impersonalitate

Cuvinte derivate

• persoană
• personaj
• personal
• personifica
• personificare
• personificat

Cuvinte compuse

• personalitate juridică
• cultul personalității

Exemple

• Personalitatea unui artist.
• O personalitate marcantă.
• Personalitate politică.