Substantiv

• scriere cu un anumit subiect, tipărită și legată sau broșată în volum.
• diviziune mai mare decât un capitol a unei scrieri de proporții mari.
• (fig.) bagaj de cunoștințe pe care le posedă cineva.
• registru.
• (urmat de determinări introduse prin prep. „de”) document oficial, cu date personale care confirmă drepturile unei persoane. Carte de membru.
• bucată de carton de dimensiuni mici, care conține diferite însemnări și servește la anumite scopuri.
• fiecare din cele 52 sau 32 de cartoane dreptunghiulare, diferențiate după culorile, semnele și figurile imprimate pe ele și întrebuințate la anumite jocuri de noroc. Carte de joc.
• III.
• (înv. și pop.) comunicare în scris trimisă cuiva.
• (înv.) ordin scris, emis de o autoritate.
• (înv.) act scris, document.

Sinonime

• 1: lucrare, operă, scriere, tipăritură, tom, volum, (livr.) op
• 3: învățătură, știință, cultură
• 4: registru

Cuvinte derivate

• carta
• cartare
• cartat
• cartator
• cartă
• cărticică, cărticea, cărțulie, cărtiș
• cărturar
• cărturăreasă

Cuvinte compuse

• carte albastră sau carte albă, carte neagră
• carte cu învățătură
• carte de căpătâi
• carte de intrare
• carte de joc
• carte de judecată
• carte de muncă
• carte de vizită
• carte de zodii
• carte domnească
• carte funciară
• carte funduară
• carte poștală
• cartea mare
• scorpia cărților
• scorpionul de cărți

Cuvinte apropiate

• à la carte

Expresii

• A vorbi (sau a spune) ca la (sau ca din) carte = a vorbi ca un om învățat; a vorbi așa cum trebuie; a face caz de erudiția sa, a fi pedant
• A se pune pe carte = a se apuca serios de învățat
• Cum scrie la carte = așa cum trebuie, cum se cere
• Om de carte = persoană care citește, studiază mult; cărturar
• A da cărțile pe față = a-și arăta gândurile sau planurile, a spune adevărul
• A(-și) juca ultima carte = a face o ultimă încercare (riscând) în vederea atingerii unui scop
• A juca cartea cea mare = a depune toate eforturile și a se avânta cu toate riscurile într-o confruntare (desperată) în scopul atingerii unui ideal
• A da în cărți = a pretinde ca ghicește viitorul cu ajutorul cărților de joc
• (glum.) A face cărțile = a turna băuturile în pahare
• (argou) A fi tobă de carte = a fi foarte învățat/instruit
• (argou) A se pune cu burta pe carte = a se apuca de învățat
• (argou) Burduf de carte = foarte instruit, foarte erudit
• (argou, tox.) Carte = cantitate de rășină de canabis care, de regulă, are forma unei plăci sau a unei cărți

Exemple

• Citesc o carte și-mi place atât de mult încât aș vrea să nu se mai termine.
• O carte groasă.
• A ști carte.
• Ai carte, ai parte.

Substantiv

• forma de plural nearticulat pentru cartă.

Substantiv

• bandă flexibilă de celuloid, transparentă și subțire, acoperită cu un strat de material sensibil la acțiunea luminii, pe care se formează o imagine fotografică și care se folosește în fotografie, în radiografie etc.
• (cin.) peliculă lungă pe care sunt înregistrate pe cale fotografică și în momente succesive imagini statice sau în mișcare, precum și sunete, pentru a fi apoi proiectate pe un ecran.
• gen de artă constând din realizarea și proiectarea pe un ecran cinematografic a unui film; creație cinematografică.
• strat subțire dintr-un material lichid, solid sau gazos, întins pe suprafața unui obiect solid sau lichid; peliculă.
• (fig.) desfășurare, prezentare.