Substantiv- clădire destinată pentru a servi de locuință omului.
- (reg.) cameră, odaie.
- încăpere specială într-o clădire, având o anumită destinație.
- cutie dreptunghiulară în care se păstrează literele, semnele etc. tipografice de același caracter.
- gospodărie.
- totalitatea celor care locuiesc împreună (formând o familie); familie.
- dinastie; neam.
- căsnicie, menaj.
- (urmat de determinări) nume dat unor instituții, așezăminte, întreprinderi, firme comerciale etc.
- boală a vinurilor, pe care acestea o capătă când ajung în contact cu aerul și care se caracterizează prin tulburare și prin schimbarea culorii.
Sinonime- acasă
- casnic
- căscioară
- căsean
- căsișoară
- căsoaie
- căsulie
- căsuță
Cuvinte derivate- acasă
- casnic
- căscioară
- căsean
- căsișoară
- căsoaie
- căsulie
- căsuță
Cuvinte compuse- casă de amanet
- casă de bani
- casă de veci
- casa ascensorului
- casa scării
- casă de economii
- casă de ajutor reciproc
- casă de filme
- casă de cultură
- casă de nașteri
- casă de vegetație
- specialitatea casei
Expresii- (A avea) o casă de copii = (a avea) copii mulți
- A-i fi cuiva casa casă și masa masă = a duce o viață ordonată, normală, liniștită
- A nu avea (nici) casă, (nici) masă = a duce o viață neregulată, plină de griji, de frământări
- A face (sau a duce) casă (bună) cu cineva = a trăi cu cineva (în bună înțelegere), a se împăca bine
- A duce casă bună cu ceva = a se împăca bine cu ceva
Substantiv- dulap sau lădiță de fier în care sunt ținuți bani, hârtii de valoare etc.
- masă, pupitru sau birou într-un magazin, unde se achită costul cumpărăturilor.
- ghișeu sau încăpere într-o întreprindere sau într-o instituție, unde se fac încasările și plățile, unde se eliberează biletele de călătorie, de spectacol etc.
- sumă de bani de care dispune la un moment dat casieria unei instituții sau a unei întreprinderi.
Cuvinte compuse- plus de casă, minus de casă
- registru de casă
Expresii- A face casa = a întocmi bilanțul încasărilor și al plăților unei zile
Exemple- Casă de fier.
- Casă de bani.
| Substantiv- denumire dată, în Imperiul Roman, unor reședințe rurale de pe domeniul agricol și pastoral exploatat de marii proprietari de sclavi.
- locuință cu înfățișare voit rustică, elegantă și spațioasă, situată într-o grădină.
- (în evul mediu) denumire care desemna diferite forme de așezări (obștea țărănească, satul liber, satul dependent de domeniul stăpânului feudal și, uneori, centrul urban).
|
Comentarii: