Substantiv

• clădire mare, medievală, prevăzută cu turnuri și cu creneluri, înconjurată de ziduri și de șanțuri, care servea ca locuință seniorilor feudali.
• (astăzi) casă mare care imită arhitectura medievală.
• fiecare dintre construcțiile situate deasupra punții superioare a unei nave.

Sinonime

• 1: (înv.) coștei

Antonime

• bojdeucă

Cuvinte derivate

• castelan, castelană

Cuvinte compuse

• castel de apă

Expresii

• Castele în Spania = visuri irealizabile, planuri fantastice, iluzii deșarte

Exemple

• Un castel feudal.

Substantiv

• peretele superior al cavității bucale, în formă de boltă, alcătuit din apofizele palatine ale celor două maxilare superioare, precum și din oasele palatine, acoperite de o mucoasă groasă; cerul-gurii.

Cuvinte compuse

• palat moale, vălul palatului
• palat artificial

Substantiv

• clădire somptuoasă în care își are sediul o autoritate ori o instituție sau care servește ca reședință unui suveran, ca locuință unei personalități etc.; (p.gener.) clădire mare luxoasă.