Substantiv

• (zool.) (Equus mulus) animal domestic, hibrid rezultat din împerecherea măgarului cu iapa.
• (fig.) om încăpățânat.

Sinonime

• 1: (zool.) (înv. și reg.) mâșcoi, (latinism înv.) mul

Cuvinte derivate

• catârcă

Substantiv

• (zool.) (Equus africanus asinus) animal din familia calului, mai mic decât acesta, cu părul de obicei sur, capul mare și urechile lungi, întrebuințat ca animal de povară și de tracțiune.
• (fig.) epitet dat unui om prost, încăpățânat sau obraznic.

Sinonime

• 1: (zool.) asin, (reg.) măgăreț, (glumeț) urecheat, urechilă

Cuvinte derivate

• măgăraș, măgărel, măgăruș, măgăruț
• măgăreață, măgăriță
• măgăresc
• măgărește
• măgărie

Cuvinte compuse

• iarba-măgarului

Expresii

• A ajunge din cal măgar = a-i merge din ce în ce mai rău; a decădea
• A fi măgarul cuiva = a face cuiva servicii umilitoare
• A împărți două paie la trei măgari = a împărți o cantitate (de alimente etc.) sau o sumă infimă (de bani) între două persoane
• A nu fi nici cal, nici măgar = a nu avea o situație precisă, a nu aparține unei categorii determinate